Bonurile fiscale de orice valoare se pot înregistra în evidenţa contabilă, cheltuiala fiind deductibilă la calculul impozitului pe profit în condiţiile în care bonul fiscal dobândeşte calitatea de document justificativ şi dacă este aferent realizării de venituri impozabile, informează fiscalitatea.ro. Norma metodologică de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile aprobată prin Ordinul 3512/2008, prevede la pct. 2 faptul că documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale: denumirea documentului, denumirea/numele şi prenumele, după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmeşte documentul. Tot în această categorie se includ şi numărul documentului şi data întocmirii acestuia, menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul), conţinutul operaţiunii economice-financiare, datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz, dar şi alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.
Nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabil cheltuielile înregistrate în contabilitate
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare. Potrivit prevederilor articolului 21 alin. (4) litera f) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabil cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz.
Persoana impozabilă trebuie să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155
Referitor la TVA, art. 146 alin.(1) lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal stabileşte că, pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul sau de către o persoană impozabilă, persoana impozabilă trebuie să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155. În acest sens, punctul 46 alin.(1) din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal stabileşte că justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal, inclusiv facturi transmise pe cale electronică în condiţiile stabilite la pct. 73, care să conţină cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu excepţia facturilor simplificate prevăzute la pct. 78. Facturile transmise prin poşta electronică sunt considerate facturi în original.
Deducerea TVA poate fi justificată cu bonuri fiscale
Alin. (2) al acestui punct prevede că, pentru carburanţii auto achiziţionaţi, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform OUG 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a autovehiculului. Astfel, deducerea TVA poate fi justificată cu bonuri fiscale, indiferent de valoarea acestora, doar în cazul achiziţiei de carburanţi auto, cu obligaţia respectării prevederilor art. 1451 privind limitarea dreptului de deducere.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu